RETELE

RETELE

Retelele de calculatoare au aparut din necesitatea partajarii datelor, si a resurselor hardware, existente intr-o societate intre mai multi utilizatori. În fiecare societate existau un numar oarecare de calculatoare, fiecare lucrând independent. Cu timpul acestea, pentru a putea fi utilizate intr-un mod mai eficient, au fost conectate impreuna prin intermediul unor dispozitive, dând astfel nastere la o retea. O retea reprezinta un ansamblu de calculatoare interconectate prin intermediul unor medii de comunicatie, asigurându-se in acest fel utilizarea in comun de catre un numar mare de utilizatori a tuturor resurselor fizice (hardware), logice (software si aplicatii de baza) si informationale (baze de date) de care dispune ansamblul de calculatoare conectate. De asemenea mai putem spune ca printr-o retea intelegem o colectie de calculatoare autonome interconectate intre ele.

Cablu retea

Cablu retea

RETEAUA DE CABLURI PENTRU... INTERNAUTI

-De problema cablurilor, beneficiaza cateva persoane care folosesc o suprafata mai mica sau mai mare din terasa, a carei suprafata este COMUNA TUTUROR locatarilor, aceasta fiind prin contract si proprietatea TOTUROR .
-Existenta acesteia, presupune intretinere si reparatie periodica din partea asociatiei, ... pe banii locatarilor.
-Daca va angajati in scris, catre Asociatie, ca suportati o parte, sau integral intretinerea si reparatia terasei, atunci sigur AFACEREA dvs. va prospera daca-mi permiteti..... si pe ingaduinta locatarilor, reprezentati de Presedintele asociatiei.
Fibra optica

Conexiunea prin fibra optica

Comunicatiile au atins un punct in care, oricat de mare ar fi nevoia dumneavoastra de comunicatii, ea poate fi acoperita. Facem lucrul acesta, in principal, cu ajutorul tehnologiior broadband. Cea mai puternica dintre ele - fibra optica.
Tehnic vorbind, transmisia datelor prin fibra optica se bazeaza pe conversia impulsurilor electrice in lumina. Aceasta este apoi transmisa prin manunchiuri de fibre optice pana la destinatie, unde este reconvertita in impulsuri electrice.

Pentru dumneavoastra, asta inseamna:
- rata de transfer foarte mare in raport cu celelalte tipuri de conexiune (practic nelimitata, si inca imposibil de folosit la maximum de catre aplicatiile existente);
- mai multa siguranta - fibra optica este insensibila la perturbatii electromagnetice si este inaccesibila scanarilor ilegale (interceptari ale transmisiunilor);
- posibilitatea de instalare rapida si simpla, in orice conditii, datorita greutatii reduse a cablului optic si existentei mai multor tipuri de cabluri.

Dezvoltam, impreuna cu RCS, propria nostra retea nationala de fibra optica, integral functionala in acest moment, in lungime de peste 2500 Km, cu o capacitate totala de transport de 2,5Gbps.
De asemenea, am pus la punct retele metropolitane de fibra optica (MAN - Metropolitan Area Network), care faciliteaza schimbul local de informatii si care, in combinatie cu retelele de cablu TV, ne permit sa oferim clientilor nostri servicii de acces de mare viteza in toate judetele tarii. (detalii despre infrastructura RDS)

Hackeri

Hackerii sunt pasionati ai informaticii, care, de obicei au ca scop "spargerea" anumitor coduri, baze de date, pagini web etc. Ei sunt considerati infractori, în majoritatea statelor lumii. Hackerii adevarati nu "distrug", de obicei, pagini inofensive, cum ar fi paginile personale. Tintele obisnuite ale atacurilor hackerilor sunt sistemele importante, care au protectii avansate si contin informatii strict secrete, cum ar fi bazele de date ale Pentagonului sau cele de la NASA. Odata obtinute, aceste fisiere (informatii) sunt publicate pe tot Internet-ul, pentru a fi vizionate sau folosite de cât mai multe persoane.

retele de calculatoare

Reţeaua de calculatoare (engl.: computer network) leagă între ele o mulţime mai mică sau mai mare de calculatoare, astfel încât un calculator poate accesa datele, programele şi facilităţile unui alt calculator din aceeaşi reţea. De obicei e nevoie desigur şi de măsuri de restricţie/siguranţă a accesului.

Metodele de conectare sunt în continuă dezvoltare şi deja foarte diverse, începând cu tot felul de cabluri metalice şi de fibră de sticlă, cabluri submarine, şi terminând cu legături prin radio cum ar fi WLAN, Wi-Fi sau Bluetooth, prin raze infraroşii ca de ex. IrDA sau chiar prin intermediul sateliţilor. Foarte răspândită este metoda Ethernet, termen care se referă la natura fizică a cablului folosit şi la tensiunile electrice ale semnalului. Cel mai răspândit protocol de comunicare în reţelele Ethernet se numeşte CSMA/CD ("Carrier Sense Multiple Access / Collision Detection"). Dacă drept mediu fizic sunt utilizate undele radio, atunci reţeaua se numeşte reţea fără fir (wireless).

Reţelele de calculatoare se împart după extinderea lor în următoarele tipuri: LAN, MAN, WAN şi, ceva mai nou, PAN. Reţelele relativ mici, de exemplu cu cel mult câteva sute de calculatoare în aceeaşi clădire legate între ele direct, se numesc Local Area Network (LAN). O reţea de tip LAN dar fără fir (prin unde radio) se numeşte WLAN (Wireless LAN). Reţele de mare întindere geografică, de exemplu între 2 oraşe, pe o ţară, un continent sau chiar pe întreaga lume, se numesc(WAN). Reţelele particulare de tip WAN au fost iniţial foarte costisitoare. La ora actuală însă, cele mai multe conexiuni de tip WAN folosesc ca mijloc de comunicaţie Internetul - acesta este universal şi public, deci nu foarte controlabil de către un utilizator, dar foarte convenabil ca preţ. În sfârşit, PAN înseamnă Personal Area Network - o reţea de foarte mică întindere, de cel mult câţiva metri, constând din aparatele interconectabile pe care o persoană le poartă cu sine, ca de exemplu telefon mobil, player MP3 sau aparat de navigaäie portabil

Programele de protectie

Programele de protectie –programe antivirus- au rolul de a realiza simultan urmatoarele activitati:

· prevenirea contaminarii;

· detectarea virusului;

· eliminarea virusului, cu refacerea contextului initial;

In general, exista doua categorii de programe antivirus:

· programe care verifica fisierele pentru a descoperi texte neadecvate sau sematuri de virusi recunoscuti;

· programe rezidente in memoria interna, care intercepteaza instructiunile speciale sau cele care par dubioase.

In categoria programelor de vierificare se include cele de tip SCANxxx,unde prin xxx s-a specificat numarul asociat unei versiuni, de exemplu: SCAN86, SCAN102, SCAN108, SCAN200.

Aceste programe verifica intai memoria interna si apoi unitatea de disc specifica, afisand pe monitor eventuali virusi depistati si recunoscuti in versiunea respectiva. Dupa aceasta verificare, utilizatorul va incerca aliminarea virusului depistat,prin intermediul programelor CLEARxxx, prin specificarea numelui virusului; de remarcat ca, folosind acest program, nu exista certitudinea curatirii virusilor,datorita fie a nerecunoasterii acestora, fie a localizarii acestora in locuri care nu pot fi intotdeauna reperate.

Scanarea

Scanarea se aplica preventiv la prelucrarea fisierelor din afara sistemului,deci este utila in faza primara de raspandire a virusilor. Ea poate fi salvatoare, chiar daca se aplica ulterior (de pe o discheta sistem curata), in faza activa,deoarece in numeroase cazuri poate recupera fisierele infectate. Concluzii:· aria de actiune; memoria si fisierele de interes;· protectia se mnifesta la primul contact cu orice fisier;· permite dezinfectarea;· nu detecteaza virusi noi. Orice virus nou trebuie introdus in lista de virusi a programului de scanare;· timpul de scanare creste odata cu cresterea numarului de virusi cautati si cu numarul de fisiere protejate;· exista alarme false, daca semnatura virusului este prea scurta;· foloseste ca resursa memoria calculatorului; · opereaza automat (ca un TSR).
Sumele de control sunt calculate cu polinoame CRC si pot detecta orice schimbare in program,chiar daca aceasta consta numai in schimbarea ordinii octetilor. Aceasta permite blocarea lansarii in executie a programelor infectate,chiar de virusi necunoscuti, dar nu permite recuperarea acestora. Metoda este deosebit de utila in faza de raspandire a virusilor,orice fisier infectat putand fi detectat. In faza activa,insa metoda este neputicioasa.

Modalitati de protectie. Programe antivirus

Odata ajuns in calculator,pentru a-si indeplini in mod eficient scopul,virusul actioneaza in doua etape. In prima faza de multiplicare,virusul se reproduce doar,marind astfel considerabil potentialul pentru infectari ulterioare. Din exterior nu se observa nici o activitate evidenta. O parte a codului de virus testeaza constant daca au fost indeplinite conditiile de declansare(rularea de un numar de ori a unui program,atingerea unei anumite date de catre ceasul sistemului vineri 13 sau 1 aprilie sunt alegeri obisnuite, etc). Urmatoarea faza este cea activa,usor de recunoscut dupa actiunile sale tipice: modificarea imaginii de pe ecran,stergerea unor fisiere sau chiar reformatatrea hard disk-ului.

Pe langa fisierele executabile sunt atacate si datele de baza. Desii virusii au nevoie de o gazda pentru a putea supravietui,modul de coexistenta cu ea este diferit de la un virus la altul. Exista virusi paraziti care nu altereaza codul gazdei,ci doar se atasaza. Atasarea se poate face la inceputul, la sfarsitul sau la mijlocul codului gazda, ca o subrutina proprie.

In contrast cu acetia, altii se inscriu pur si simplu pe o parte din codul gazdei. Acestia sunt deosebit de periculosi, deoarece fisierul gazda este imposibil de recuperat.

Pentru ca virusul sa se extinda, codul sau trebuie executat fie ca urmare indirecta a invocarii de catre utilizator a unui program infectat, fie direct, ca facand parte din secventa de initializare.

O speranta in diminuarea pericolului virusilor o constituie realizarea noilor tipuri de programe cu protectii incluse. Una dintre acestea consta in includerea in program a unei sume de control care verifica la lansare si blocheaza sistemul daca este infectat. In perspectiva,se pot folosi sisteme de operare mai putin vulnerabile. Un astfel de sistem de oprerare este UNIX,in care programul utilizator care poate fi infectat nu are acces la toate resursele sistemului.

Virusii care se inmultesc din ce in ce mai mult, polifereaza datorita urmatorilor factori :

· Punerea in circulatie prin retele internationale a unei colectii de programe sursa de virusi, pe baza carora s-au scris mai multe variante de noi virusi

· Aparitia si punerea in circulatie, cu documentatie sursa completa, a unor pachete de programe specializate pentru generarea de virusi. Doua dintre acestea sunt Man’s VCL (Nuke) si PC-MPC de la Phalcon/Skim; ambele au fost puse in circulatie in 1992.

· Distribuirea in 1992, via BBS-ului bulgar, a programului MTE - “ masina de produs mutatii”- conceput de Dark Avenger din Sofia. Acest program este insotit de o documentatie de utilizare suficient de detaliata si de un virus simplu, didactic. Link-editarea unui virus existent cu MTE si un generator de numere aleatoare duce la transformarea lui intr-un virus polimorf. Virusul polimorf are capaciatetea de a-si schimba secventa de instructiuni la fiecare multiplicare, functia de baza ramanand nealterata,dar devenind practic de nedectat prin scanare

· Raspandirea BBS-urilor (Bulletin Board System),care permit oricarui utilizator Pc dotat cu un modem sa transmita programe spre si dinspre un calculator. Un sitem este lipsit de virusi,daca in memorie nu este rezident sau ascuns nici un virus,iar programele care se ruleaza sunt curate. In aceasta conceptie, programul antivirus vizeaza atat memoria calculatoarelor, cat si programele executabile. Cum in practica nu poate fi evitata importarea de fisiere virusate,metode antivirus cauta sa asigure protectie in anumite cazuri perticulare,si anume:

· la un prim contact cu un program,in care se recunoaste semnatura virusului, se foloseste scanarea. Aceasta consta in cautarea in cadrul programelor a unor secvente sau semnaturi caracateristice virusilor din biblioteca programului de scanare;

· daca programele sunt deja cunoscute, nefiind la primul contact, se folosesc sume de control. Aceste sume constituie o semnatura a programului si orice modificare a lui va duce la o modificare a sumei sale de control;

· in calculator exista o serie de programe care nu se modifica, reprezentand zestrea se soft a calculatorului, care se protejeaza pur si simplu la scriere.

Modul de infectare

Mecanismul de contaminare clasic consta in ramanerea rezidenta in memoria interna a secventei purtatoare a virusului, ascunsa intr-un program care se executa. Programul modificat prin actiunea virusului,cu secventa de virus incorporata,este salvat pe discul care a fost lansat, constituind la randul sau un nou purtator de virus. Virusarea este relativ rapida, avand ca efect infectarea tuturor programelo lansate in executie,atata timp cat virusul este rezident in memoria interna.

O tehnica mai evoluata de contaminare consta in introducerea secventei de program ce contine virusul,in urma procesului de instalare a unui produs; in momentul instalarii produsului,acestuia i se a adauga instructiuni intr-o secventa ce defineste un cod de virus.

Cele mai vulnerabile fisiere sunt fisierele executabile de tip .exe si .com, deoarece acestea contin programele in forma executabila, care se incarca in memoria interna pentru executie,unde se localizeaza initial virusul; de asemenea, pentru a patrunde in zonele protejate ale sistemului, virusul are nevoie de drepturi de acces pe care nu la are, in timp ce programul pe care s-a implantat ii mai gireaza aceste drepturi,fara ca utilizatorul sa aiba cunostiita de acest lucru.

Virusii informatici

Virusii informatici – sunt, in esenta,microprograme greu de depistat,ascunse in alte programe,care asteapta un moment favorabil pentru a provoca defectiuni ale sistemului de calcul(blocarea acestuia,comenzi sau mesaje neasteptate,alte actiuni distructive). Se poate aprecia ca un virus informatic este un microprogram cu actiune distructiva localizat in principal in memoria interna,unde astepta un semnal pentru a-si declansa activitatea. O clasificare riguroasa nu exista inca,dar se poate face tinand seama de anumite criterii.In forma cea mai generala virusii se impart in: · Virusi hardware· Virusi software Virusii hardware sunt mai rar intalniti,acestia fiind de regula, livrati o data cu echipamentul. Majoritatea sunt virusi software,creati de specialisti in informatica foarte abili si buni cunoscatoari ai sistemelor de calcul,in special al modului cum lucreaza software-ul de baza si cel aplicativ. Din punct de vedere al capacitatii de multiplicare,virusii se impart in doua categorii:· Virusi care se reproduc,infecteaza si distrug· Virusi care nu se reproduc,dar se infiltreaza in sistem si provoaca distrugeri lente,fara sa lase urme(Worms).In functie de tipul distrugerilor in sistem se disting:· Virusi care provoaca distrugerea programului in care sunt inclusi· Virusi care nu provoaca distrugeri,dar incomedeaza lucrul cu sistemul de calcul; se manifesta prin incetinirea vitezei de lucru,blocarea tastaturii,reinitializarea aleatorie a sistemului, afisarea unor mesaje sau imagini nejustificate· Virusi cu mare putere de distrugere,care provoaca incideante pentru intreg sistemul, cum ar fi: distrugerea tabelei de alocare a fisierelor de pe hard disk, modificarea continutului directorului radacina,alterarea integrala si irecuperabila a informatiei existentePrimii virusi atacau programele gazda. De exemplu, “Brain” inlocuia numele volumului dischetei cu al sau; “Vendredi 13” crestea dimensiunea programelor cu 512 octetil “Data crime” si “Vienna” se semnau prin respectiv 1168 si 648 octeti. Primele programe antivirus puteau repera usor acesti invadatori. Creatorii de virusi au reactionat insa prin adoptarea unor strategii mai performante si au dezvoltat proceduri capabile sa infecteze un program,fara ca alterarea sa fie prea ostentativa. Odata introdus pe disc,a doua faza a vietii unui virus este autoprogramarea. Virusii incearca sa infecteze cat mai multe programe,inainte de a ataca propriu-zis. Pentru a opera cat mai eficient, virusii isi lasa semnatur in fiecare program infectat,pentru a nu-l contamina inca o data. Pe acest principiu lucreaza si antivirusii,adica pe reperarea unei intruziuni. Ei analizeaza unitatiile de disc pentru a cauta semnaturile cunoscute. Aceasta tehnica prezinta insa un defect major: virusul trebuie indentificat,deci tabela de senaturi trebuie permanent reactualizata. Virusii au forme de manifestare cat se poate de diverse.Unii se multumesc sa afiseze mesaje de pace sau sa cante o melodie. Altii perturba lucrul utilizatorului,insa fara consecinte prea dramatice. De exemplu.” KeyPress” duce la aparitia pe ecran a sirului “AAAAA”,daca se apasa tasta “A”. Cei mai neplacuti virusi sunt aceia care sunt programati pentru distrugerea datelor: stergeri,formatari de disc, bruiaj de informatii, modificari in bazele de date,etc. Uneori,virusii atacau dupa o lunga perioada de somnolenta. De exemplu,” Golden Gate” nu devine agresiv decat dupa ce a infectat 500 de programe, “Cyber TechB” nu a actionat, in schimb, decat pana la 31 decembrie 1993. Morala: utilizatorul avizat(si patit) trebuie sa aiba grija ca periodic sa ruleze programe antivitus. In manualul de utilizare al MS-DOS,Microsoft imparte virusii in trei categorii:· Virusi care infecteaza sistemul de boot· Virusi care infecteaza fisierele· Virusi Cal TroianUltimii sunt acele programe care aparent au oa numita intrebuintare,dar sunt inzestrati cu proceduri secundare distructive. Totusi, o clasificare mai amanuntita a virusilor ar arata astfel:· Armati – o forma mai recenta de virusi,care contin proceduri ce impiedica dezasamblarea si analiza de catre un antivirus, editorii fiind nevoiti sa-si dubleze eforturile pentru a dezvolta antidotul (ex:” Whale”)· Autoencriptori – inglobeaza in corpul lor metode de criptare sofisticate facand detectia destul de dificila. Din fericire, pot fi descoperiti prin faptul ca incorporeaza o rutina de decriptare( ex: “Cascade”)· Camarazi – sunt avantajati de o particularitate a DOS-ului, care executa programele .com inaintea celor .exe. Acesti virusi se ataseaza de fisierele .exe,apoi le copiaza schimband extensia in .com. Fisierul original nu se modifica si poate trece de testul antivirusilor avansati. Odata lansat in executie fisierul respectiv,ceea ce se execua nu este fisierul .com, ci fisierul .exe infectat. Acest lucru determina propagarea virusilor si la alte aplicatii· Furisati(stealth) – acesti virusi isi mascheaza prezenta prin deturnarea intreruperilor DOS. Astfel, comanda dir nu permite observarea faptului ca dimensiunea unui fisier executabil a crescut,deci este infectat . Exemplu:“512”,”Atheus”,”Brain”, ”Damage”, ”Gremlin”,”Holocaust”,”Telecom”· Infectie multipla – cu cativa ani in urma virusi erau repartizati in doua grupuri bine separate: cei care infectau programele si cei care operau asupra sectorului de boot si a tebelelor de partitii. Virusii cu infectie multipla,mai rcenti, pot contamina ambele tipuri de elemente. Exemplu: ”Authax”,” Crazy Eddie”,”Invader”,” Malaga”,etc· Polimorfi –sunt cei mai sofisticati dintre cei intalniti pana acum. Un “motor” de mutatii permite transformarea lor in mii de variante de cod diferite. Exemplu: ”Andre”,” Cheeba”,”Dark Avenger”,”Phoenix 2000”,” Maltese Fish”,etc· Virusi ai sectorului de boot si ai tabelelor de partitii –ei infecteaza una si/sau cealalta dintre aceste zone critice ale dischetei sau hard disk-ului. Infectarea sectorului de boot este periculoasa,deoarece la pornirea calculatorului codul special MBP(Master Boot Program) de pe discheta se execuata inainte de DOS. Daca acolo este prezent un virus, s-ar putea sa nu fie reperabil. Tabelele de partitii contin informatii despre organizare structurii discului,ele neputand fi contaminate,ci doar stricate. Majoritatea antivirusilor actuali pot detecta o infectie in MBP,propund,in general, suprimarea MBP-ului si inlocuirea lui cu o forma sanatoasa( de exemplu cum procedeaza Norton Antivirus). Exemplu:” Alameda”,”Ashar”,”Bloodie”,”Cannabis”,”Chaos”.

Browser software& codificarea

La început Web-ul era numai text. În loc să foloseşti un mouse, apăsai pe o săgeată. Acest sistem mai poate fi întâlnit la unele servicii online care folosesc interfeţe sau conexiuni cu Internetul bazate pe text („gateways”).

La începutul anilor ’90, o echipă a Universităţii din Illinois, de la Champagne - Urbana condusă de un student, pe nume Marc Andreesen, a inventat un nou tip de software, care face Web-ul mai uşor de utilizat. Acest software, numit Mosaic,era pentru World-Wide Web ceea ce este Windows-ul pentru un PC care foloseşte sistemul de operare DOS: transformă textul în imagini şi foloseşte grafica pentru a face sistemul mai uşor de utilizat. La începutul anilor ’90, Mosaic avea să devină produs comercial şi au fost create şi câteva produse concurente cum ar fi: „Cello”, „WinWeb” şi „Netscape”. Netscape a fost semnat de majoritate membrilor echipei originale Mosaic, printre care Andreesen însuşi.

Având la dispoziţie browsere grafice, Web-ul a schimbat considerabil în bine felul în care erau folosite reţele de computere. Nu este necesară o pregătire tehnică pentru utilizarea Web-ului. Acesta poate suporta orice fel de date, de la text şi grafică până la clipuri video şi audio, chiar şi emisiuni de radio şi televiziune. Calitatea acestora din urmă este mai slabă decât cea obţinută mai ieftin şi mai uşor prin mediile convenţionale de difuzare , dar marele câştig datorat Internet-ului este că ascultătorii din Europa sau Asia, de exemplu, pot asculta pe Internet programele unui post de radio studenţesc din Carolina de Nord, care nu ar avea niciodată posibilitatea să emită la asemenea distanţe, prin mijloace convenţionale. Totodată, Web-ul dă posibilitatea chiar şi unei firme mici să-şi facă reclamă în întreaga lume prin intermediul reţelei.

Codarea mesajelor

Codarea mesajelor este o tehnologie care face ca Internet-ul să fie cu adevărat folositor şi pentru transmiterea unor date confidenţiale sau secrete. Există tehnici de codare foarte performante, dar frica justificată că acestea ar putea fi folosite de către unii cu intenţii necurate, a împiedicat răspândirea lor pe scare întreagă.

Dar de fapt ce este WWW-ul?

Strict vorbind WWW-ul este un sistem pentru accesul la hypertext pe Internet .Este facut din documente,imagine,sunete si link-uri catre alte documente sau servere .Un document Web poate contine si linkuri catre alte servicii cum ar fi FTP,Gopher,Archie,Telnet,etc.Un mod mai bun de a privi Internetul este sa-l vezi interactiv,sa aiba o interfata grafica,sa fie usor de folosit. Poti afla informatii despre ultimile cercetari in domeniul inteligentei artificiale sau sa citesti ziarul preferat.Mai mult chiar,pentru a accesa aceste informatii nu trebuie sa stii comenzi sau coduri speciale,doar un simplu click pentru a accesa informatia respectiva.

Cum a aparut WWW-ul?

A aparut in 1989 ca initiativa a CERN (European Laboratory for Particle Physics).Tim Berners-Lee a propus un protocol care sa fie folosit pentru distribuirea informatiilor in domeniul fizicii pe Internet,protocol ce va fi adoptat si de alte organizatii.

Principalele browsere existente pe piata sunt :

Internet Explorer (gratuit)

Firefox (gratuit)

Fiecare pagina web este identificata printr-o adresa unica, care se mai numeste si URL (Uniform Resource Locator). Aceasta va fi de forma protocol://(www).gazda.nume_de_domeniu. Ea poate fi urmata in anumite cazuri de nume de fisiere.

Protocolul este de obicei http (Hypertext Protocol) insa el poate fi si FTP (File Transfer Protocol) ori Telnet sau alte mai putin gasite.

Particula www poate fi gasita in cadrul unor pagini, dar ea poate si sa lipseasca.

Gazda reprezinta numele calculatorului si poate fi format din mai multe cuvinte cu punct intre ele.

Nume de domeniu reprezinta o prescurtare din 2, 3 sau 4 litere. Cu ceva timp in urma existau doar 6 nume de domenii generale (TLD - Top Level Domains) - com, org. net, gov, edu, mil; mai apoi introducandu-se si altele noi - de tipul .pro, .info, nume de domenii pentru fiecare tara (ccTLD's - country codes Top Level Domains) ca .ro pentru Romania, .fr pentru Franta, .ca pentru Canada, .uk pentru Marea, si nume de domenii continenale .eu pentru Europa, .us pentru America, .au pentru Australia

b)FTP (File Transfer Protocol)care permite transmiterea si primirea de informatii la si de la distanta

FTP este acronimul pentru File Transfer Protocol (Protocolul de Transfer al Fisierelor) si este cea mai folosita metoda pentru transferul fisierelor , indiferent de tipul si dimensiunea acestora, de la un computer la altul, prin intermediul Internetului.

La ce foloseste FTP ?

Odata ce v-ati conectat prin FTP , puteti sa primiti sau sa transmiteti fisiere. Daca va intereseaza anumite fisiere de pe serverul gazda puteti alege optiunea download pentru a le putea transfera intr-un anumit director de pe calculatorul propriu. Daca vreti sa transferati fisiere din calculatorul dvs. pe server trebuie sa faceti upload, selectand bineinteles directorul in care se gasesc fisierele. Fisierele sunt apoi copiate dintr-un director in altul. Procedura este asemanatoare cu copierea unor fisiere dintr-un director in altul, pe un calculator. In acest caz unul din directoare se gaseste pe un calculator in Romania iar altul in SUA sau Japonia, de exemplu.

In concluzie , FTP se foloseste atunci cand :

-se transfera (upload) pentru prima data fisierele unui sit la o gazda web

-se inlocuieste un fisier sau o imagine

-se incarca (download) fisiere de pe un alt computer

-se permite accesul unei alte persoane pentru a incarca un fisier dintr-un anumit sit

Ce software este necesar ?

Pentru a va putea conecta la un server FTP aveti nevoie de un program special, numit si client FTP care sa poata lucra cu acest protocol. Un exemplu este programul FTP incorporat in Windows 95. Exista insa si clienti FTP cu o interfata grafica mai prietenoasa si care inglobeaza noile tehnologii , fapt ceea ce duce la imbunatatirea performantelor si cresterea functionalitatii acestora. De obicei , acesti clienti FTP sunt oferiti ca aplicatii shareware, dar exista si programe gratuite.

Cum se face conectarea ?

Pentru a va putea conecta la un server FTP , trebuie sa-i cunoasteti adresa. Aceasta este adresa gazdei FTP pe care ati obtinut-o la inscriere. Exista doua tipuri posibile de conectare :

cu un nume de identificare (login) si parola (password) pentru un cont pe un server FTP

cu login anonim , folosind pentru login cuvantul "anonymous" si pentru parola, adresa de email

c) Telnet care ofera posibilitatea de accesare a unor calculatoare situate la distanta

Aplicaţii Internet

În geneal, ceea ce este pe larg numit „Internet”, reprezintă, de fapt, doar o parte a Internetului, ca de exemplu World-Wide Web, Usenet sau poşta electronică. Toate acestea sunt, în esenţă, aplicaţii sau servicii rulate pe Internet, aşa cum un procesor de text este o aplicaţie. Cele mai multe din aceste servicii sunt disponibile şi în alte sisteme de calculatoare, altele decât Internetul, aşa cum un procesor de text pentru PC poate apărea în versiunea pentru Apple Mac. Există multe sisteme de e-mail. Majoritatea pot fi conectate la Internet, dar unele pot fi deliberat ţinute închise, din motive de securitate sau de intimitate, aşa cum unele companii folosesc propriile reţele private de telefoane.

1. Comunicare

a) Posta electronica (e-mail) prin care se pot transmite si primi mesaje

E-mail-ul sau posta electronica reprezinta cea mai utilizata si populara aplicatie a Internetului. Ea permite utilizatorilor sa comunice si sa transmita informatii altor utilizatori indiferent de localizarea geografica si de fusul orar la o viteza remarcabila, astfel incit un e-mail poate ajunge pe cealalta parte a globului in citeva minute si chiar mai putin ! Prin e-mail se pot transmite orice tip de date (text, sunet, grafica, video) .

O adresa de e-mail va arata intotdeauna de forma nume_utilizator@adresa_calculator. De obicei numele de utilizator se poate alege, insa adresa calculatorului este data de serverul unde se gaseste casuta postala . Cele 2 parti ale adresei sunt despartite prin simbolul @ (se citeste at -la). Prima parte contine identificatorul utilizatorului dupa cum este el inregistrat pe calculatorul unde este creata casuta postala , iar a doua parte (cea de dupa @) reprezinta informatiile de identificare in Internet a calculatorului unde se afla casuta postala. De exemplu adresa ion_ion@univ.ro inseamna casuta postala a utilizatorului Ion Ion aflata pe calculatorul univ.ro

b)Liste de discutii care permit participarea la discutii si schimburi de informatii in grupuri profesionale

Listele de discutii (mailing lists) reprezinta o forma de comunicare a informatiilor intre persoane din ce in ce mai populara . O astfel de lista contine adresele de e-mail ale unor utilizatori . Un mesaj primit pe adresa listei este difuzat automat tuturor membrilor listei.

Datorita faptului ca cea mai mare parte a utilizatorilor Internet folosesc cu preponderenta e-mail-ul, si datorita costurillor de conectare la Internet, a rezultat necesitatea de organizare a unor grupuri de discutii intre aceste milioane de utilizatori, grupuri care sa se bazeze pe o distributie selectiva a e-mailurilor. Astfel un utilizator se poate abona (de obicei gratuit) la una din listele de discutii din domeniul care îl intereseaza , urmând să primeasca zilnic (sau saptaminal - dupa cum decide) zeci de scrisori pe tema respectiva care reprezinta discutiile din grup . Aceste scrisori pot fi citite, se pot pastra sau sa li se raspunda pe adresa privata ori pe adresa grupului continandu-se astfel discutia .

Majoritatea listelor de discutii gratuite permit abonarea si dezabonarea la lista respectiva prin trimiterea unui simplu e-mail gol (adica fara sa aiba ceva scris la subiect sau in corpul mesajului) la o adresa specifica.

c) Grupuri de stiri care permit consultarea sau participarea in grupuri de stiri publice

Grupurile de stiri (grupuri de discutii sau forumuri de discutii) reprezinta largi sisteme de comunicare prin care persoane avand diverse preocupari si pasiuni schimba informatii , discuta pe baza unor teme de interes general sau particular sau pun diferite intrebari.Majoritatea grupurilor de discutii sunt distribuite in mari retele de calculatoare si sunt cunoscute sub numele generic de UseNet , ceea ce inseamna o prescurtare a cuvintelor Users Network (Reteaua utilizatorilor) . In prezent exista peste 40,000 de astfel de grupuri iar numarul lor este in continua crestere.Acest numar mare se explica prin faptul ca tematica abordata este foarte diversa cuprinzand atat teme de cultura generala cat si subiecte foarte specifice , accesibile numai unui numar restrans de utilizatori specializati. Forumul unui grup de discutii se poate asemana cu un avizier electronic in care unii participanti pun intrebari iar altii raspund sau fac diverse comentarii la articolul initial . Toate aceste intrebari si raspunsuri formeaza un fir de discutii (thread). Orice membru al unui grup de discutii poate citi mesajele trimise de alti membri sau poate adauga propriile sale opinii printr-un nou mesaj transmis celorlalti . Pe parcurs , odata cu cresterea numarului de abonati , va creste si numarul de mesaje legate intre ele printr-un subiect comun .

d)Chat-ul care permite comunicarea on-line a 2 sau mai multi utilizatori

Este vorba de o “camera” virtuala in care intra utilizatori din toate partile lumii si discuta despre un anumit subiect (care este de obicei fie numele “camerei” (camera se numeste “canal” in argou) fie enuntat intr-un mesaj text ce apare in camera in momentul in care intrati).

Pentru a face chat, aveti nevoie de:

-un client de chat (un program cu care sa va conectati la server);

-adresa serverului la care vreti sa va conectati.

Unul dintre cei mai folositi clienti de chat este programul mIRC creat de Khalad Mardam-Bey. Acesta se gaseste pe majoritatea CD-urilor de la revistele despre computere sau pe internet la adresa : www.mirc.com. Alti clienti de chat sunt: CheetahChat de la www.Yahoo.com, ICQ Chat(incorporat in pachetul ICQ) si altele. Oricum, nici unul nu cunoaste o raspandire foarte mare.

Pentru a nu primi virusi, este bine ca atunci cand primiti un fisier (apare o caseta de dialog numita DCC Send care va intreaba daca acceptati fisierul) sa acceptati doar daca persoana respectiva este de incredere, si e foarte indicat sa folositi un antivirus performant. Un alt lucru important este sa nu furnizati adresa dumneavoastra reala tuturor persoanelor cu care comunicati pe net, exista posibilitatea intamplarii unor accidente, sau sa va treziti cu facturi de platit la produse pe care nici nu le-ati comandat.

De asemenea, nu acceptati nici o invitatie de a va intalni undeva. Cateva crime din SUA s-au petrecut exact din aceasta cauza.

Prescurtari uzuale

Majoritatea folosesc prescurtari pentru a tasta mai rapid. Iata o scurta lista (in ordinea aparitiei probabile) :

sal, sal re > salut

d c > de ce

draq > dracu’

a/s/l, asl > age/sex/location. Adica dvs. trebuie sa le precizati

gtg > got to go (tre’ sa plec)

LOL > laughing out loud

BTW > by the way

Semne ce exprima emotii

:) > smiley. Semn ca rade sau semn de fericire

:x > pupici

;) > face cu ochiul

:P > Scoate limba

:( e suparat(a)

:))) sau =)) rade in gura mare

Conectarea la Internet folosind un modem

Cea mai comuna metoda de a te conecta la Internet este folosirea unui modem legat la o linie telefonica. Modemul (MOdulator/DEModulator) este necesar pentru a converti semnalele digitale din calculator in semnale analogice pentru a putea fi transmise pe o linie telefonica obisnuita,si invers.Modemurile sint disponibile in versiune externa si in versiune interna.Modemurile externe au propria carcasa, sursa de tensiune separata si se conecteaza cu calculatorul prin cablu serial.Modemurile interne se conecteaza la un slot in calculator si folosesc sursa calculatorului.Alegrea modemului tine mai mult de gust decit de performanta.Modemurile interne sint mai ieftine decit cele externe.Modemurile externe au un display care furnizeaza diverse informatii si pot fi miscate usor la alt calculator

HS High Speed. This light means that your modem is ready to use its highest speed.

AA Auto Answer. If this light is on, it means that your modem is ready to answer the phone.

CD Carrier Detect. This means that your modem is connected to another modem.

OH Off Hook. This light comes on when your modem connects to your phone line to dial out.

RD Receive Data. This means that your modem is receiving data from the other modem.

SD or TD Send Data or Transmit Data. This light indicates that your modem is sending data.

TR Data Transmission Ready. This light comes on when your modem is ready to transmit data.

MR Modem Ready/Test Mode. This light comes on when you turn on your modem, or when it drops its speed to a lower setting.

Routere si TCP/IP

Cum cererea dvs isi gaseste calea catre un site si cum informatia isi gaseste calea inapoi, este determinat de doua lucruri : routerele si protocoalele TCP/IP.Routerele (uneori numite si gateway) sint asemanatoare cu operatorii telefonici. Ei conecteaza retelele intre ele si au tabele de rutari pentru a determina cum circula informatia din si spre Internet.Routerele au un IP pentru fiecare legatura,de exemplu un router care are o conexiune PPP si doua conexiuni ETHERNET ar trebui sa aiba 3 IP-uri. Secretul care face Internetul sa mearga este protocolul TCP/IP. IP este componenta care muta pachetele de date de la un nod al retelei catre altul.TCP este componenta care verifica daca datele au ajuns unde trebuie.IP este un numar unic pentru fiecare calculator. Exista trei clase de IP-uri.Clasa A foloseste primul numar pentru a identifica reteaua si ultimile 3 numere pentru a identifica calculatorul. Clasa B foloseste primele doua numere pentru a identifica reteaua si ultimile doua numere pentru a identifica calculatorul. Clasa C (cele mai des folosit) foloseste primele 3 numere pentru a identifica reteaua si doar ultimul numar pentru a identifica calculatorul.Clasa IP-ului este strins legata de numarul de calculatoare din retea.Dar pentru ca este mai usor de tinut minte un nume decit un numar Internetul foloseste si un Domain Name.Daca routerul este operatorul pe Internet ,atunci Domain Name Service (DNS) este cartea de telefon. Astfel puteti sa-mi trimiteti un e-mail folosind numele si IP-ul dinuandreigrupa54@192.34.55.34 sau mai simplu dinuandreigrupa54@yahoo.com

Structura Internetului

Punctul de inceput pentru toti pe Internet este ISP-ul (Internet Service Provider ). Un ISP poate fi comercial sau o scoala sau un colegiu, universitate, etc. Unii utilizatori pot fi conectati in LAN , altii pot avea acces la Internet folosind un modem si o conexiune PPP sau SLIP.Toate ISP-urile sint conectate la Internet prin alte ISP-uri.La cel mai de jos nivel un ISP local este conectat cu un alt ISP local.Urmatorul nivel este reprezentat de ISP-urile care fac legatura cu alte ISP-uri din exterior.

Cum functioneaza Internetul

Pentru a intelege cum functioneaza Internetul , trebuie sa intelegeti ca Internetul nu este o entitate omogena. Intradevar este un mare miracol ca totusi functioneaza. Internetul are o structura, astfel incit daca vrei sa trimiti un E-mail la calculatorul vecinului mesajul trebuie sa strabata sute de mile. Mai mult chiar, masinile care sint conectate nu au fost construite sa comunice direct intre ele. Si totusi Internetul functioneaza.

Despre cele mai cunoscute protocoale de retea

O scurta istorie...

In perioada anilor 60 Departamentul de Aparare a Statelor Unite avea nevoie de o retea de comunicare in cazul unui atac nuclear. RAND o corporatie militara a propus centralizarea comunicatiilor intr-o retea. Aceasta retea continea noduri capabile sa transmita si sa primeasca mesaje. Fiecare nod isi avea propria adresa astfel incit mesajul putea fi transmis unui anumit nod. Departamentul apararii pentru proiecte avansate (The Defense Department's Advanced Research Projects Agency ) cunoscut sub numele de ARPA sau DARPA a decis sa extinda aceasta retea. In 1969 primul "Interface Message Processor", predecesorul router-ului de azi a fost instalat la UCLA (University of California in Los Angeles) incit ARPANET-ul a inceput sa se extinda. ARPANETUL include citeva servicii care sint si azi foarte importante in Internetul de azi,cum ar fi FTP-ul (File Transfer Protocol),remote login (TELNET) si E-mail (electronic mail). In timp ce ARPANET-ul incepe sa creasca,companii ca Xerox dezvolta tehnologia retelelor locale (LAN). Reteaua cu cel mai mult impact a fost Ethernet-ul,retea ce permitea conectarea mai multor calculatoare impreuna. Prima versiune avea teoretic o rata de transfer de 3 Mbps si mai tirziu 10 Mbps. Cercetatorii de la ARPANET au inceput sa creada ca ar fi folositor sa conecteze LAN-urile la ARPANET. Pentru a putea realiza acest lucru a fost dezvoltat un protocol pentru a putea conecta tipuri diferite de echipamente.Astfel TCP-ul (Transmission Control Protocol) si Internet Protocol (IP).In 1983 cresterea Internetului a fost impulsionata de aparitia versiunii 4.2 BSD de UNIX care continea si protocolul TCP/IP.

Ce este Internetul?

Numit si reteua retelelor,Internetul isi are originea in ARPANET si in NSFNET. Internetul este mai mult decit o suma de conecsiuni, desigur nimeni nu a prevazut cum aceasta trecere de la o retea militara la una publica si comerciala ne va afecta felul in care gindim despre informatie si comunicara.

Internetul

Daca secolul XX se spune ca a apartinut tehnologizarii culminind cu informatizare si dezvoltarea ciberneticii prin produsele finite calculatoarele, secolul XXI este un secol al comunicatiilor. Daca la inceput au fost semnalele morse, telegraful apoi telefonul care a revolutionat comunicatiile lucrurile au evoluat puternic culminid in zilele noastre cu un nou si puternic concept numit Internet. Ce este internetul, o scurta istorie si cum functioneaza voi explica in urmatoarele rinduri.

Caracteristici

Capacitatea (măsurată în gigaocteţi) - în general producătorii folosesc ca unitate de măsură multiplii din SI ai octetului (puteri de 10), pe când multe sisteme de operare (Windows, unele distribuţii de Linux, MacOS) folosesc măsurătoarea în multipli binari. Dacă primul disc dur avea circa 5 MO, astăzi capacităţile discurilor dure pot depăşi şi 1,5 TO (factorul de creştere: 300.000).Dimensiunea fizică, măsurată în ţoli (inch). Astăzi discurile dure au în diametru fie 3,5" (pentru PC-uri), fie 2,5" (pentru notebook-uri - mai mici, utilizând mai puţin curent electric dar mai scumpe şi mai încete). Există şi discuri de 1,8", pentru playere MP3 (precum Apple iPod), care pe lângă mărimea redusă, sunt mai rezistente la şocuri.Durabilitate, exprimată în timp mediu între erori - mean time between failures (MTBF). Discurile SATA I au viteze de 10.000 rpm şi un MTBF de 1 milion de ore sub un ciclu de utilizare de opt ore pe zi. Alte discuri permit până la 1,4 milioane de ore sub un ciclu de 24 de ore din 24.Număr de operaţii de intrare/ieşire permiseConsum de curentNivel de zgomotTimpul de transfer şi timpul de acces.

ATA/PATA (IDE/EIDE), SATA

Controlerul IDE (prescurtare de la Integrated Drive Electronics), foarte folosit în calculatoarele personale de astăzi, foloseşte un singur cablu cu un conector cu 40 picioruşe (pini) care combină funcţiile unui cablu de date şi ale unuia de control care conecteaza discul IDE direct la magistrala (bus-ul) de sistem. Controlerele IDE au abilitatea de a emula orice format de disc. Din cauza consumului redus de energie, este una din soluţiile folosite pentru calculatoarele portabile. Controlerul IDE permite legarea pe acelaşi cablu a două discuri dure, sau a unui disc dur şi a unei unităţi optice (de CD sau DVD) în sistem master/slave. Această arhitectură a dus la incompatibilităţi între unităţi în anii '90, care însă au fost rezolvate.SATA
Controlerele SATA (prescurtare de la serial ATA) permite conectarea fiecărui disc pe propriul canal (cu un set propriu de porturi intrare/ieşire). Astfel se elimină problemele cauzate de arhitectura PATA (parallel ATA).Standardul iniţial numit SATA I a fost proiectat pentru un transfer de date (o viteză) de maximum 1,5 Gbit/s (echivalent cu circa 1500 megabait/s, MB/s). Standardul actual (2008) se numeşte SATA II şi este proiectat pentru maximum 3 Gbit/s = circa 3000 MB/s.Controlerele SATA se leagă de discurile SATA prin cabluri cu conectori de tip SATA identici la ambele capete. Termenul eSATA (de la "external SATA") se referă la conectoare îmbunătăţite (mai robuste) faţă de cele ale cablurilor SATA obişnuite.USB; Firewire (IEEE 1394)Există şi discuri dure portabile (externe faţă de PC şi cu carcasă proprie) care, pentru a transmite datele, folosesc interfaţa USB, respectiv cea Firewire (cf. standardului IEEE 1394). De obicei discurile acestea sunt ansambluri formate dintr-un disc IDE sau SCSI, un controler pentru acestea şi un controler USB sau Firewire.

Transferul datelor la memorie

Modalitatea în care datele sunt transferate în memorie determină viteza efectivă a combinaţiei controler + disc dur. Sunt folosite patru metode:

• Programmed I/O - Cu aceasta metodă, porturile controlerului au grijă atât de comenzile drive-ului cât şi de transferul de date între controler şi memorie. Se folosesc comenzile IN şi OUT ale limbajului de asamblare. Aceasta înseamnă că fiecare octet este transferat prin intermediul procesorului. La această metodă viteza datelor este limitată de cea a bus-ului PC şi de performanţa procesorului.
• Memory Mapped I/O - Procesorul poate procesa datele provenite dintr-un controler de disc mult mai repede dacă sunt stocate într-o regiune fixă de memorie. Pentru acest scop este folosit în general segmentul localizat deasupra memoriei video RAM. Datele sunt transferate cu ajutorul instrucţiunii de transfer (mov în cazul arhitecturii x86). Este mai rapidă decat metoda precedentă.
• Direct Memory Access (DMA) - Folosind DMA, un dispozitiv poate transfera datele direct în memorie, fără contribuţia procesorului. Pentru a folosi DMA, un program trebuie să îi precizeze controlerului DMA mărimea în octeţi (baiţi) a pachetului de date ce urmează a fi transferat dintr-o locaţie într-alta. Totuşi, controlerul DMA dintr-un PC este inflexibil şi lent. Controlerele DMA operează la viteza (tactul) de 4 MHz, în concluzie sunt extrem de lente.
• Busmaster DMA - Folosind această metodă, controlerul discului dur deconectează procesorul de la bus şi transferă el însuşi datele în memorie.

Funcţionare

Fiecare platan are două feţe; feţele sunt divizate într-un număr de piste circulare concentrice, fiecare pistă fiind la rândul ei divizată în sectoare. Platanele sunt astfel aranjate încât pista 0 de la platanul 1 să fie situată exact deasupra pistei 0 de la platanul 2 şi 3. Pentru a accesa o pistă oarecare pe unul din platane, braţul care susţine capetele (numit actuator) va muta capetele spre acea pistă. Deoarece această metodă necesită doar un singur mecanism de poziţionare, ea simplifică designul şi coboară preţul. Totuşi, pentru a accesa o singură pistă trebuiesc mutate toate capetele. De exemplu, pentru a citi date de pe pista 1 de pe platanul 1, apoi pista 50 pe platanul 3 si apoi iar pe pista 1 dar de pe al treilea platan, întregul braţ cu capete trebuie mutat de doua ori. (Eventual s-ar putea şi numai cu o singură mişcare, dacă pista 1 / platanul 1 şi pista 1 / platanul 3 se citesc simultan, şi abia apoi se sare la pista 50.) Pentru a muta un braţ trebuie un timp semnificativ, mult mai mare decât timpul de transfer al datelor. Pentru a minimiza mutările actuatorului trebuie împiedicată împrăştierea datelor pe mai multe piste. O metodă de a optimiza timpul de acces este ca un grup de date care sunt accesate secvenţial să fie scrise toate pe o singura pistă. Dacă datele nu încap pe o singură pistă, atunci se continuă scrierea pe un platan diferit, dar pe pista cu aceeaşi poziţie. Prin aceasta metodă braţul nu mai trebuie să-şi schimbe poziţia, ci doar trebuie să fie selectat capul de citire/scriere potrivit. Selectarea capetelor se face electronic şi de aceea ea este mult mai rapidă decât mişcarea fizică a braţului cu capete între piste. În total braţul nu mai execută aşa multe mişcări.

Pentru a descrie multiplele platane suprapuse se mai foloseşte termenul de "cilindru". Un cilindru se referă la toate pistele care au acelaşi număr de pistă, dar care sunt localizate pe diferite platane.

Structură

Discul dur este format din:o placă electronică de control logic,un număr de platane (de obicei 2 sau 3), împărţite în piste şi sectoare,capete magnetice de citire/scriere (engl. read/write heads, R/W heads), de o parte şi de alta a platanelor, legate printr-un braţ metalic numit actuatorun sistem electro-mecanic de blocare a capetelor pe pista de stop (engl. landing zone) atunci când discul e opritşi un motor electric pas-cu-pas.

Disc dur

Discul dur (în engleză americană hard disc; foarte des întâlnită este şi ortografia originală engleză hard disk) este un dispozitiv electronic-mecanic pentru stocarea sau memorarea nevolatilă (permanentă) a datelor. Utilizatorul normal nu poate sau nu are voie să despartă discul de circuitele de comandă corespunzătoare, vezi imaginea alăturată; împreună ele formează aşa-numitul hard drive, hard disk drive sau, prescurtat, HDD.

Stocarea datelor se face pe o suprafaţă magnetică dispusă pe platane rotunde metalice rigide (dure). În general discurile dure sunt utilizate ca suport de stocare extern principal pentru servere şi calculatoare personale, dar şi pentru anumite aparate electronice (DVD playere şi recordere, MP3 playere). Dacă la începuturi capacitatea unui disc dur nu depăşea 20 megaocteţi (MO) = 20 megabait (MB), astăzi (2009) un disc dur obişnuit de 2 1/2 ţoli poate depăşi 1 teraoctet (TO) = 1 terabait (TB).
Începând din 2009 sistemul de operare Windows 7 al companiei Microsoft a pus la dispoziție și aşa numite discuri dure virtuale, în engleză "Virtual Hard Disk" (VHD). Acestea se bazează pe fişiere reale (de pe un disc dur real) de mărime arbitrară, dar de tip special, cu extensia .vhd. Pentru a le accesa în Windows se foloseşte mai întâi programul utilitar DiskPart, cu ajutorul căruia discul dur virtual trebuie "selectat" şi apoi "ataşat" ("montat"). Abia după aceasta se poate initializa şi utiliza ca şi când ar fi un disc dur real. Aceasta include şi posibilitatea de a instala şi un alt sistem de operare pe acelaşi disc dur (real), identic cu, sau chiar diferit de primul sistem de operare, sau chiar şi mai multe sisteme de operare, dacă se definesc VHD-uri multiple pe discul sau discurile dure reale conectate.

Prin contrast, discurile aşa-numite "optice", ca de exemplu cele de tip CD, DVD şi Blu-ray, folosesc pentru memorare procedee optice (nemagnetice), care asigură capacităţi de ordinul a până la 50 GB (gigabait) pe disc. Uneori însă se mai utilizează şi dischete având un singur platan magnetic flexibil, numite în engleză floppy disc; unitatea de scriere/citire corespunzătoare se numeşte Floppy Disc Drive (FDD).

Disc dur de tip Samsung HD753LJ, cu interfaţă de tip SATA

O alternativă la folosirea discurilor în mişcare, dure sau flexibile, pentru memorarea datelor sunt memoriile pur electronice de tip Solid State Disc (SSD), care neavând piese în mişcare sunt mult mai rapide, dar şi mai scumpe. Ele simulează caracteristicile discurilor dure, reacţionând identic la comenzi şi utilizând uneori chiar aceleaşi interfeţe, nemodificate (semnale electrice, conectoare, cabluri, etc.).

Caracteristicile sistemului de operare Windows XP Home Edition

Ecran personalizat de intampinare. Deoarece Windows XP Home Edition a fost crea in scopul utilizarii acasa, acesta beneficiaza de mai multe optiuni legate de personalizarea conturilor de user. Utilizatorul care foloseste multiple conturi este familiarizat cu ecranul de intampinare, in care este afisata o lista cu toate conturile de utilizator. Utilizatorul care doreste sa se conecteze pe contul personal tebuie sa dea un simplu click. Pentru a usura si a face procesul de schimb de utilizator mai placut, Windows XP Home Edition ofera optiunea de a crea un ecran personalizat de intampinare, care va face experienta de a folosi Windows-ul mai placuta, chiar dinainte de a intra in cont.

Schimbarea rapida a utilizatorului. Aceasta inseamna ca, pentru un calculator ruland Windows XP Home Edition, tecerea dintr-un cont de utilizator in altul se face rapid si usor, fara a inchide procesele desfasurate pe sesiunea de Windows, ale altor utilizatori.

Start Menu. Folosind noul meniu din butonul de start, utilizatorul poate accesa toate programele instalate, o lista cu cele mai utilizate aplicatii, inclusiv cele recent folosite, precum si cateva link-uri catre principalele utilitare si locatii.

Search Companion. Disponibil tot in meniul de start, precum si in bara de sarcini din Explorer, Search Companion este echivalentul Find-ului din versiunile anterioare. In spatele interfetei prietenoase, acesta este un motor de cautare destul de bun care poate cauta fisiere dupa diverse criterii stabilite de utilizator, pentru a elimina sarcina de cauta prin fisiere de toate tipurile si dimensiunile. In plus, folosind serviciul Indexing Service, cautarea este acum mai rapida.

File Management. Daca pe computer sunt stocate multe fisiere de tip audio, video sau imagini, exista directoare special create in care se pot stoca acestea, pentru a le administra mai bine. Fiecare director se poate personaliza din meniul de proprietati astfel incat sa indeplineasca cerintele cu privire la organizarea in functie de continut.

Design orientat pe task-uri. Permite utilizatorului acesul la functii specifice, asociate unui anumit tip de sarcina, care este executata in momentul respectiv.

Taskbar Grouping. Atunci cand sunt deshise mai multe aplicatii simultan, bara de sarcini se aglomereaza si ingreuneaza vizualizarea acestora. De aceea, noul design al task-bar-ului permite intr-un mod foarte util, gruparea acestor sarcini, in functie de aplicatie si de categorie.

Desktop Clean Up Wizard. Se intampla frecvent ca desktop-ul sa se aglomereze de iconite, unele nefiind necesare. Pe baza utilizarii lor, Desktop Clean Up Wizard are grija ca desktop-ul sa fie ordonat, astfel ca, la un interval de 60 de zile, acesta verifica si scoate iconitele nefolosite de pe desktop.

ClearType. Tehnologia ClearType are rolul de a mari rezolutia fonturilor afisate pe ecran, pentru a fi mai usor citite de utilizator, fiind insa necesar suport hardware pentru o calitate a imaginii de minim 256 de culori. Cu toate acestea, tehnologia este mai potrivita pentru monitoare flat-panel, nu pentru desktop, de aceea este folosita cu precadere pe laptopuri si monitoare TFT.

Sistem indexat de fisiere. Atunci cand utilizatorul foloseste Search Companio pentru a cauta diverse fisiere are posibilitatea de a folosi Indexing Service, care, odata activat din meniul de proprietati al unui director sau fisier, permite o cautare mai rapida a acestuia.

My Music. Pentru o organizare mai eficienta a fisierelor audio, acestea se pot fi grupate intr-un director specific, in care se pot regasi task-uri orientate pe continut.

My Pictures. Acelasi lucru ca si la My Music este disponibil si pentru fisierele imagine, pentru a le ordona mai bine dupa data, subiect etc., impreuna cu sarcinile specifice de adaugare, stergere, copiere, sortare.

Windows Media Player. Cu o noua interfata, care permite o utilizare mai usoara a facilitatilor incluse, versiunea 8 a Media Player este cu suguranta un centru multimedia performant. Dintre facilitatile suportate se pot preciza suportul pentru DVD si un motor nou de ardere a CD-urilor, mai rapid.

Windows Movie Maker. Programul ofera facilitati pentru cei care detin o camera video si doresc sa realizeze o captura de pe aceasta. De asemenea, se poate realiza si editarea fisierelor audio/video capturate, precum si publicarea lor.

Easy Set-Up Wizard. La instalarea sistemului de operare, un tutor (tutorial) descrie simplu si usor pasii parcursi in proces si atentioeaza utilizatorul la introducerea unor setari persoalizate (de exemplu limba, formatul orei si datei, setari ale placii de retea etc.).

Dinamic Update. Serviciul asigura actualizari ale aplicatiilor si driverelor, precum si modificari de ultim moment se securitate pentru Windows.

Automatic Update. Serviciul permite actualizarea sistemului de operare prin descarcarea de update-uri – patch-uri sau pachete de servicii – de pe serverul Microsoft. Operatia se desfasoara in fundal, insa administratorul are control total auspra acesteia, astfel ca o poate seta din panoul de control sa il notifice cand a terminat de descarcat pentru a putea instala.

Auto Recognition. Auto Recognition inseamna ca la introducerea unui CD, DVD, disc ZIP, flash USB sau card de memorie Windows afiseaza aplicariile corespunzatoare acestuia sau deschide automat aplicatia default asociata tipului de continut.

Files and Settings Transfer Wizard. Pentru utilizatorul care instaleaza pe un calculator nou Windows XP exista posibilitate de a importa de pe cel vechi setarile de baza ale desktopului si fisierele pentru a nu fi nevoit sa le aranjeze din nou. De asemenea, vrajitorul mai ofera si export de setari si documente.

Network Setup Wizard. Folosind acest vraitor se pot instala si configura retele la care se conecteaza computerul, precum si administrarea share-ului de imprimante, fisiere si conexiuni la Internet

Internet Explorer. Desi nu este cea mai performanta solutie de navigare, Internet Explorer 6 ofera un pachet complet de servicii online si este usor de folosit, datorita interfetei similare cu Windows Explorer.

Network Bridge. Simplifica configurarea si setarea unei retele care foloseste conexiuni mixte prin integrarea acestor tipuri diferite de retele intr-un singur tip.

Web Publishing Wizard. Cu acest vrajitor, se pot publica pe Internet, foarte usor si rapid, fisiere text si multimedia de orice natura. Pentru a folosi acest serviciu este necesara abonarea la u Web Hosting Service, care ofera acces la Internet si spatiu de stocare.

Remote Assistance. Prin acest serviciu, ce poate fi activat din panoul de control, in proprietatile sistemului, se pot trimite invitatii catre alti utilizatori, via Internet, pentru a oferi ajutor in cazul unei probleme. Cel care ofera ajutorul (remote user) vede pe monitor ceea ce vede si cel care a cerut asistenta; de asemenea, poate folosi si dispozitivele de input – mouse-ul si tastatura – pentru a avea acces la calculatorul cu probleme.